PNL a învins, Băsescu a pierdut. Punct.

Fanii și apropiații lui Băsescu trăiesc încă în vis și iluzie. În lumea lor vechiul PNL a fost învins și s-a întors cu coada între picioare la Băsescu și ai lui. Iar acum trebuie să-și dovedească bunele intenții, să-și pună cenușă în cap pentru trecut și să accepte întocmai sfaturile-ordin venite de la Băsescu și oamenii săi. Nimic mai fals.

PNL l-a învins pe Băsescu. De la această premisă trebuie să pornim cînd analizăm scena politică, mișcările și atitudinile vechiului și noului PNL. Președintele vechiului PNL a candidat din partea noului PNL la președinție și a devenit președintele țării iar PNL este în acest moment la un scor de peste 40% în sondaje. Candidatul susținut de Băsescu la prezidențiale, Elena Udrea, a obținut 5% iar PMP, partidul lui Băsescu, este practic inexistent. Celălalt candidat susținut de băsiști, Monica Macovei, a avut un rezultat și mai slab, sub 4,5%.

În 2012 gruparea Blaga a trîntit guvernul MRU. Drept răzbunare, Băsescu l-a desemnat pe Ponta prim ministru. ”Ori acceptați guvernul meu, cu oamenii mei, ori intrați în opoziție. Un guvern al PDL, controlat de Blaga, nu accept.” O lună mai tîrziu Băsescu a pierdut controlul PDL atunci cînd Emil Boc a fost înlocuit la conducerea partidului de Vasile Blaga. Băsescu a sperat că Blaga își va rupe gîtul la parlamentarele din 2012 și va pierde partidul. Însă au intervenit două evenimente care l-au demolat politic pe Băsescu: condamnarea lui Năstase și dezvăluirea plagiatului lui Ponta. Băsescu a avut grijă să nu-l piardă pe Ponta din mînă din momentul în care îl pune premier. Așa a apărut dezvăluirea plagiatului. Numai că a fost o eroare fatală din partea lui. USL a reacționat extrem de dur și a urmat lovitura de stat din iunie-august 2012. Băsescu, cel care ani de zile a avut poporul aliat împotriva partidelor și parlamentului, a fost umilit tocmai de popor și și-a pierdut orice forță politică. În acel moment Băsescu a pierdut și PDL. A fost umilit în fața pedeliștilor și lui Blaga, celor cărora a fost nevoit să le ceară ajutorul. Pentru prima dată Băsescu era la mîna electorală a PDL-ului și nu invers. Dacă pînă atunci Băsescu își putea ține la respect propriul partid prin invocarea maselor populare și votătoare, în vara lui 2012 rolurile s-au schimbat. Băsescu a rămas în popularitatea goală în fața și la mîna PDL-ului lui Blaga. A fost imensa victorie strategică a USL-ului și PDL-ului, a partidelor în fața Celui Mai Iubit Dintre Politicieni.

După referendumul din 29 iulie pentru USL a urmat marșul triumfal de la parlamentare. În aprilie 2013 Băsescu pierdea PDL pentru totdeauna. Unii zic că a greșit spunînd adio PDL-ului. E irelevant. Oricum PDL-ul îl scuipa afară. Fiindcă Blaga avea de făcut o alianță și o fuziune.

Ruperea USL era decisă demult. Dealtfel, USL era creat doar pentru a-l învinge pe Băsescu. Cele două partide componente, PSD și PNL, își asumaseră o alianță pe termen scurt și o și declaraseră public: sîntem împreună doar pentru a scăpa de Băsescu și PDL, după ce reușim acest lucru, ne despărțim și luptăm între noi. Zis și făcut.

La începutul lui 2014 PSD și PNL s-au despărțit. La alegerile prezidențiale cele două partide aveau să dea finaliștii, pe Ponta și Iohannis. În primăvara lui 2014 Băsescu a mai încercat să recîștige PDL și să-l elimine pe Blaga. Nu a reușit decît să ajute PNL, care a avut un scor mai mare decît PDL și în fuziunea dintre cele două partide și-a impus numele și candidatul la prezidențiale. Dacă PDL ar fi avut un scor mai mare negocierile ar fi fost mult mai complicate, chiar dacă cele două alegeri, numele și candidatul la prezidențiale, erau alegeri de bun simț care ar fi trebuit să aibă loc în orice condiții, indiferent de scorul PNL și PDL la europarlamentare. Însă orgoliile pedeliștilor ar fi complicat mult negocierile. Datorită (nu din cauza) lui Băsescu, PNL a avut un scor mai mare decît PDL și negocierile de fuziune au mers mult mai ușor.

Zbaterile lui Băsescu din ultimii doi ani de mandat au frizat penibilul și s-au dovedit complet ineficiente. Proiectul său politic, un partid prezidențial controlat total de el prin Elena Udrea, s-a dovedit un fiasco. Cu toate încerările disperate ale lui Băsescu, PMP și Udrea nu au depășit scorul de 5–6% și nu au reușit să conteze politic. În schimb, PNL a dat numele noului mare partid de dreapta iar președintele său a devenit președintele țării.

PNL a ieșit din USL și s-a aliat cu PDL nu cu coada între picioare, ci în termenii săi. Principala condiție pe care au pus-o liberalii pentru alianța cu PDL era ruperea PDL de Băsescu. Aceasta s-a realizat. PDL nu a pus PNL-ului nicio condiție. PNL a rămas consecvent antibăsismului iar noul PNL a devenit un adversar politic al lui Băsescu. Actualul PNL, cel cu Blaga și Gorghiu copreședinți, este inamic declarat al lui Băsescu și PMP-ului. Și e cît se poate de normal să fie așa. La fel ca și USL, noul PNL face parte din instrumentele de luptă ale PNL-ului împotriva lui Băsescu.

Băsescu a încercat să preia sau să distrugă PNL în 2005–2008. Nu a reușit. Băsescu a încercat să-l distrugă pe Blaga și PDL-ul în 2010–2014. Nu a reușit. Cele două partide au supraviețuit și fuzionat în 2014 după ce în perioada 2012–2014 au dus o contraofesnsivă de succes împotriva lui Băsescu. Pe care l-au învins și scos din politică.

Astăzi președințele țării e fostul președinte al PNL și creatorul, alături de Blaga, al noului PNL. Fiindcă trebuie să spunem că Antonescu voia doar alianță, nu fuziune, voia să stea iar cu curul în șapte luntrii. Însă Klaus Iohannis și Vasile Blaga au decis că singura soluție de bun simț și eficientă strategic e fuziunea. Astfel, Crin Antonescu a fost executat politic. La fel ca și Băsescu. La fel ca și Ponta cîteva luni mai tîrziu.

PNL și PDL l-au învins pe Băsescu iar PNL a rămas consecvent luptei sale împotriva lui Băsescu și a oamenilor săi. La fel și PDL, pe care Băsescu și oamenii săi l-au călărit ani de zile și au încercat să-l distrugă cînd s-a revoltat. Astfel, reproșurile oamenilor lui Băsescu, eliți politici, intelectuali și oengiști, sînt absurde. PNL nu trebuie să-și dovedească bunele intenții față de Băsescu și oamenii săi. Nu trebuie să facă frumos în fața acestora, să le adopte temele și politicile, să-i pună moț în funcții și să le asculte sfaturile sau ordinele. PNL e învingătorul, ei sînt învinșii.

După cum spuneam, Băsescu a încercat să conducă țara creînd o structură paralelă sistemului democratic, partidelor și parlamentului. A încercat să conducă cu societatea civilă, cu camarile, structuri de forță, cvasimilitare și funcționărești. A reușit parțial. Într-un final a fost învins. A fost un Cuza. A avut simț istoric dar și erecții politice inacceptabile. Și-a cultivat propriul mit dar a și luptat ca nimeni altul înaintea lui împotriva sistemului. A reușit să întărească structurile de forță, serviciile, procuratura și puterea judecătorească dar a făcut-o cu prețul slăbirii partidelor și parlamentului. Stat de drept înseamnă separație și echilibru între puterile statului, nu un stat în care structurile de forță controlează structurile democratice. Misiunea lui Klaus Iohannis e să restabilească echilibrul și să construiască. Mai mult ca oricare alt președinte de pînă la el are nevoie de Parlament, de partide și de guvern.

Revenind la PNL, încercarea de a-l umili pe Băsescu și oamenii săi nu-și are rostul. În același timp trebuie să spunem că PNL a învins și nu are rost să se așeze sub papucul învinșilor. Iar Băsescu și oamenii săi trebuie să înțeleagă că sînt învinși și atunci cînd ești învins e penibil să te mai rățoiești ordine în stînga și în dreapta, la învingători și la șeful statului. Cînd ești învins faci un pas în spate.